CEI TREI N - Nespresso, Napoli, Netflix
19 Iunie 2020Timp de citire: 7min
Coffee for all (2017, Italia, Argentina, pe Netflix, durata: 66 minute)
Pentru cafegiii cinefili, o specie aparte, am mai găsit o recomandare de film ce poate fi vizionat oricând, acasă. I-am spus cei trei N pentru că avem Nespresso, Napoli și Netflix. Dacă deocamdată nu putem călători, avem ocazia să simțim gustul Italiei în gama Nespresso care îi este dedicată. E un adevărat omagiu adus metodelor de prăjire a cafelei, specifice principalelor regiuni din Italia, unde pe prima poziție se află chiar Ispirazione Napoli, cu intensitatea 13, o capsulă de culoarea trandafirului Baccara, simbolul speranței fără de sfârșit și al optimismului, care ar trebui să fie ingredientul actual cel mai de preț.
Semi-documentarul care ne poartă pe două continente, Europa și America de Sud, e un fel de a ne aminti că, de fapt, pretutindeni pe lumea asta invitația la o cafea poate spune multe și cel mai adesea e începutul nu numai al unei frumoase prietenii, ca să citez din „Casablanca”, ci poate fi chiar al unei ispititoare idile, cu sau fără deznodământ la altar.
O să vă intrige subtilul: Cafele în așteptare. În viața reală, am descoperit acest principiu în Belgia, la Festivalul de Film Francofon, unde la bistroul cinematografului Caméo ți se propunea să mai oferi cuiva o cafeluță, în mod anonim și mi s-a părut pe principiul pe care-l învățasem de la bunica: fă binele și aruncă-l în apă sau cum aveam să descopăr la Istanbul un proverb de-al lor care sună cam așa: oferă-i cuiva o ceașcă de cafea și nu te va uita 40 de ani! Ori istoria care amintește de generozitatea unui băiat sărac răsplătit de trei derviși (dansatori rotitori amețitori), care îndeplinesc dorințe asemenea peștișorului de aur: Clienți plus cafea și zahăr, fără de sfârșit ... În concluzie nimeni nu va ști de unde a căpătat licoarea dătătoare de energie și imaginație.
Pe de o parte, mi-am amintit, cum zice francezul la bacșiș: pourboire și lumea își imaginează că e de fapt echivalentul unei halbe de bere. Dar de ce n-ar fi tot al unei cafele?! Nu-i tot de băut? Dacă e vreun abstinent destinatarul? Sau o cafea cu un strop de rom ori coniac, precum celebra invenție locală: marghilomană, cu care rafinatul om politic a reușit s-o cucerească pe însăși Regina Maria!
Pe de cealaltă parte, mi-am zis că dacă salariul vine de la sare, pentru că așa erau adesea răsplătiți pentru munca lor oamenii și mai apoi în boabe de piper, de ce nu și în boabe de cafea?
Dar să mă întorc la scenariul de pe ecranul din sufragerie (deocamdată, că revine el Drive-in-ul deocamdată, cu ceașca la purtător!). Suntem avertizați de cafeaua dezastruoasă de la New York. Chioară, fără gust, fără parfum. Aici N-ul, din numele orașului, nu mai are aceeași valoare. E mai degrabă precum cel de dinainte de ’89, când se făcea trafic cu cutiile de ness, pe care toată lumea se scria cu doi de „s”, influențați de un serial polițist, americănesc, în care personajul principal, unul real, de fapt: Eliot Ness, dușman neîmpăcat al lui Al Capone și susținător al prohibiției, La Chicago, înflăcărase imaginația telespectatorilor! „Incoruptibilii”, cu Robert Stack, filmat între 1959 și 1963, a fost urmat în ’87 de unul cu Kevin Costner, partitura mafiotului fiindu-i încredințată lui Robert De Niro, după care, remake-ul din 1993, cu Tom Amandes și William Forsythe n-a mai avut același ecou.
Reîntorcându-ne la cafeneaua Gambrinus, din Napoli, e nostim că la noi e o berărie cu același nume, descoperim și un barista (un artist al cafelei), care vine din România și are un destin de cinema, pe care vă las să-l descoperiți, la vizionare.
E interesant de constatat că tot ce-i mai modern tot prin asemenea cafebaruri a prins! Avem cybercafé și nu cyberceainării! E locul unde se creează, se bârfește elegant (oare există așa ceva?), se proiectează filme, se pot citi cărți, se leagă amiciții, se joacă remi ori chiar și teatru, se ghicește în ceașcă și unii chiar în farfurie, după urmele delicate lăsate de licoarea, ce-ți dă energie, fără să fie un păcat. Apropo, până și în post nu e interzisă, indiferent că e al creștinilor sau musulmanilor! Și în încheiere o să vă mai dau două exemple de cafegii, care au intrat sau vor intra în istorie. Sublimul nostru Rege Mihai I și Papa Francisc. Nobilă alăturare și la propriu și la figurat!