Drumul către cunoașterea de sine trece prin necunoscut
08 Mai 2020Timp de citire: 10min
În general oamenii se tem de necunoscut. E firesc să ai o stare de disconfort în beznă. Dar exact o situație incomodă te ține treaz, te determină să te cunoști și să experimentezi emoții noi, pe care altfel nu le-ai fi simțit.
Nu e nimic în neregulă în a căuta experiențe care să îți asigure confortul. De ce să spargem oglinda fermecată dacă ea funcționează cu succes? Depășirea limitelor, cunoașterea de sine...presupun un risc.
Dar iată cum o situație precum izolarea face țăndări tot, fără să te avertizeze, fără să-ți ceară voie. Pur și simplu te-ai trezit într-o dimineață și nimic nu mai are legătură cu nimic. Cum te simți? Ca și cum ai sta într-o barcă, pe furtună și te-ai duce în toate direcțiile. Te privești și ești dezbrăcat de tine. Îți dârdâie sufletul și nu știi încotro. Nu ești unic în panica ta. Sunt mulți așa. Pune-ți întrebările corecte. De ce ți-e teamă? Teamă poate să-ți fie doar de ceea ce nu știi, de întâlnirea cu acea zonă interioară vulnerabilă, umbrită, pe care o ai și nu o stăpânești. Fuga nu rezolvă. Doar amână. Confruntarea însă… închide ferestre, vindecă frici.
Ai avut o super oportunitate cu această izolare impusă. Când ți-ai fi luat de bună voie această pauză? Aveai într-una timp pentru alții, dar pentru tine? Să stai tu cu tine de vorbă la o cafea, să îți asculți gândurile, emoțiile, să pălăvrăgești vrute și nevrute ca și cum ai face asta cu cel mai bun prieten. E o perioadă excelentă să înveți să trăiești în pielea ta. Dacă ți-ai pierdut pielea sau ți-a fost furată, n-ai cum să trăiești. Te prefaci cât te prefaci, te afunzi în proiecte, în tot felul de fantasme dar la un moment dat …tot te usuci.
Așa că profită de perioada asta să te (re)găsești. Ai în tine toate instrumentele pentru a avea echilibru și bucurie, trebuie doar să le folosești. Înveți să nu mai ai așteptări. Te bucuri de surpriză, de imprevizibil. Așa e viața. Un șir nesfârșit de incertitudini. Așteptările nu-s bune la nimic, doar crează nevroze. Ce te provoacă, te ține viu. ”Papucii de casă" n-au cum să-ți stârnească curiozitatea. Descalță-te de prejudecăți și viața nu va mai fi un șir de dezamăgiri, ci un colier de experiențe.
La mine declicul s-a produs acum 2 ani, când am trecut printr-un diagnostic crunt. Nu m-am întrebat nicio secundă "de ce eu?", "de ce mie?”. Am ales să-mi investesc timpul în a ieși din situație cât mai repede și cu cât mai puține daune, nu în a rămâne în ea. Când încă mai poți decide ce să faci cu viața ta, fă-o. Fiecare secundă e o opțiune. O situație limită te copleșește dacă tu o lași să te copleșească. Când vezi doar negru, schimbă perspectiva. Mereu există și alte culori. Ai răbdare să le descoperi. Nu e nimic abstract în ceea ce spun, e cât se poate de concret.
Mintea este primul dușman pe care trebuie să îl confrunți. Atâta timp cât poți să vezi într-o situație doar ceea ce vrei tu să vezi, nu te poate doborî nimic. Tu o transformi pe vrăjitoare, în zână. Și tot tu stabilești când începi să ai atitudinea asta. Când închizi viața în concepte, miroase a filosofie de gară, parcă-s citate din Osho. Ține până când te-apuci să traiești pe bune, să te coste fiecare secundă și să descoperi ce contează. Alege în așa fel încât atunci când vei privi înapoi, să îți placă.
